Aplicație SSM – Platformă digitală instruire SSM online

În anul 2025 au fost înregistrați, la nivel național, 5.323 de accidentați, dintre care 96 de accidente mortale. Datele provin din situația centralizată de Inspecția Muncii privind accidentele de muncă înregistrate în 2025, actualizată la 31 martie 2026, și din statistica Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, dată publicității în iulie 2026.

Comparativ cu anul 2024, numărul total de accidentați a scăzut cu 11,4%, iar numărul accidentelor mortale a scăzut cu 47,5%. În cele ce urmează prezentăm cifrele integral, explicăm ce înseamnă indicii tehnici pe care statistica îi folosește și, mai important, ce anume din aceste date privește direct organizarea activității de securitate și sănătate în muncă într-o companie.

1. Tabloul general al anului 2025

Trebuie avut în vedere că această situație este una la data de 31 martie 2026. Evenimentele aflate în cercetare la momentul centralizării pot modifica ulterior încadrarea, motiv pentru care apreciem că datele trebuie citate ca situație oficială la o dată determinată, nu ca cifre definitive și imuabile.

2. Ce înseamnă, de fapt, indicii din statistică

Trei dintre indicatorii de mai sus sunt tehnici și sunt, din experiența noastră, cel mai des citați greșit.

Indicele de frecvență reprezintă numărul de accidentați care revine la 1.000 de salariați. Valoarea de 0,92‰ înseamnă că, statistic, la fiecare mie de salariați din economie a existat sub un accidentat în cursul anului.

Indicele de gravitate reprezintă numărul total de zile de incapacitate de muncă raportat la 1.000 de salariați. Valoarea de 34,86‰ arată volumul de timp de muncă pierdut, nu numărul de evenimente.

Indicele de durată medie reprezintă numărul de zile pierdute, în medie, de un accidentat. Valoarea de 53,74 înseamnă că un accident de muncă a scos un lucrător din activitate, în medie, aproape două luni.

Cu alte cuvinte: chiar și în lipsa unei tragedii, un singur accident costă organizația aproximativ 54 de zile lucrătoare din capacitatea unui om, la care se adaugă cercetarea evenimentului, documentarea, eventualele sancțiuni și înlocuirea temporară a lucrătorului.

3. Scăderea înregistrată și cum trebuie citită

Ambii indicatori principali sunt în scădere: numărul total de accidentați cu 11,4%, iar numărul accidentelor mortale cu 47,5% față de 2024.

În ceea ce ne privește, apreciem că o scădere de această amplitudine la capitolul decese, într-un singur an, trebuie tratată cu prudență analitică. Statistica arată ce s-a înregistrat, nu neapărat ce s-a întâmplat în teren. Modul de încadrare a evenimentelor, ritmul finalizării cercetărilor și structura ocupării influențează cifrele. Nu avansăm o explicație cauzală pe care datele publicate nu o susțin, iar recomandarea noastră pentru orice angajator este să nu interpreteze o statistică favorabilă la nivel național drept confirmare că riscul propriu a scăzut.

Este bine de știut că evoluția națională nu se regăsește uniform în teritoriu și pe sectoare. În raportul de activitate pe 2025 al Inspectoratului Teritorial de Muncă Constanța, numărul accidentelor din construcții a crescut la 64, față de 50 în anul anterior, iar evenimentele mortale din același sector au crescut la 5, față de 3. O tendință națională descendentă poate coexista, așadar, cu creșteri locale semnificative.

4. Unde se produc accidentele: județe și sectoare

Potrivit statisticii Ministerului Muncii, distribuția geografică a celor 5.323 de accidentați este puternic concentrată:

La accidentele mortale, ierarhia este complet diferită: Harghita și Teleorman, cu câte 6 cazuri fiecare, reprezentând 6,25% din total, urmate de Bihor, Cluj și Prahova, cu câte 5 cazuri.

Pe sectoare de activitate, cele mai multe accidente s-au produs în comerțul cu amănuntul (515 accidentați, 9,7%), urmat de activități nedeclarate (482, 9,1%), transporturi (296, 5,6%), construcții de clădiri (277, 5,2%) și sănătate umană (259, 4,9%).

Ierarhia se schimbă radical când privim doar accidentele mortale: industria alimentară și construcțiile de clădiri, cu câte 9 cazuri fiecare (9,4%), urmate de agricultură, silvicultură și lucrări de geniu civil, cu câte 8 cazuri fiecare (8,3%).

Cu alte cuvinte: comerțul produce cele mai multe accidente, dar industria, construcțiile și agricultura produc cele mai multe decese. Sunt două fenomene diferite, care cer măsuri de prevenire diferite.

5. Cine sunt cei accidentați: vârsta și, mai ales, vechimea

Aici se află, în opinia noastră, cifra cea mai relevantă din toată statistica pentru un specialist în securitate și sănătate în muncă.

Din perspectiva vechimii la locul de muncă, 69,6% dintre lucrătorii accidentați aveau sub 5 ani vechime, iar 39,5% aveau sub un an. Cu alte cuvinte, aproape patru din zece accidentați erau oameni aflați în primul lor an la acel loc de muncă.

Din perspectiva vârstei, ponderea cea mai mare o au lucrătorii între 50 și 60 de ani, cu 30,5% din totalul accidentaților și 32,3% din cei accidentați mortal, urmați de grupa 40-50 de ani, cu 25,1%, respectiv 21,9%.

Combinația celor două este instructivă: nu vorbim despre tineri fără experiență de muncă, ci despre lucrători maturi, adesea cu experiență profesională consistentă, aflați însă într-un loc de muncă nou pentru ei. Riscul nu ține de vârstă, ci de familiarizarea cu postul, cu echipamentele și cu procedurile specifice.

În mod evident, aceasta este exact zona pe care o acoperă instruirea introductiv-generală și instruirea la locul de muncă. Statistica spune, în limbaj de cifre, că prima perioadă la un post nou este perioada critică, iar calitatea instruirii inițiale nu este o formalitate administrativă, ci intervenția cu cel mai mare potențial de prevenire.

6. Accidentele colective și accidentele de traseu

Două categorii merită tratate separat, pentru că au regim juridic propriu și consecințe organizatorice distincte.

Accidentele colective. În 2025 s-au înregistrat 18 accidente colective, cu 75 de victime, dintre care 2 accidentate mortal. Potrivit art. 31 din Legea 319/2006, accidentul colectiv este cel în care sunt accidentate cel puțin 3 persoane, în același timp și din aceeași cauză. Raportul aritmetic este edificator: un accident colectiv a afectat, în medie, peste patru lucrători simultan. Aceasta este justificarea practică a principiului potrivit căruia măsurile de protecție colectivă au prioritate față de cele individuale, întrucât acolo unde cauza este comună, protecția individuală acționează prea târziu și pentru prea puțini.

Accidentele de traseu. Cele 800 de accidentați de traseu reprezintă aproximativ 15% din totalul accidentaților, iar 17 dintre aceste evenimente au fost mortale. Potrivit art. 30 din aceeași lege, este asimilat accidentului de muncă și evenimentul suferit atunci când deplasarea s-a făcut în timpul și pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator și invers. Am detaliat separat regimul juridic al acestei categorii și situațiile în care răspunderea revine angajatorului, în articolul dedicat despre accidentul de traseu.

7. Ce înseamnă legal "accident de muncă"

Statistica numără evenimente care îndeplinesc o definiție legală strictă, iar necunoașterea ei duce la raportări greșite în ambele sensuri.

Potrivit art. 5 lit. g) din Legea 319/2006, accidentul de muncă este vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

Trebuie avut în vedere că pragul de 3 zile calendaristice este element al definiției, nu o formalitate. Un eveniment cu incapacitate mai mică nu este accident de muncă în sensul legii, ceea ce nu înseamnă că nu trebuie înregistrat intern și analizat. Dimpotrivă, evenimentele minore sunt semnalul care precede, de regulă, evenimentul grav.

Legea clasifică accidentele, după urmări, în accidente care produc incapacitate temporară de muncă de minimum 3 zile calendaristice, accidente ușoare care produc incapacitate temporară de muncă mai mica de 3 zile, accidente care produc invaliditate, accidente mortale și accidente colective.

Obligațiile de comunicare și cercetare sunt la fel de precise. Potrivit art. 26 și 27, evenimentul se comunică imediat angajatorului de către conducătorul locului de muncă sau de orice altă persoană care ia cunoștință despre el, iar angajatorul comunică de îndată inspectoratului teritorial de muncă. Cercetarea se efectuează, potrivit art. 29, de către angajator în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă, respectiv de către inspectoratele teritoriale de muncă în cazul celor soldate cu invaliditate sau deces. Procedura completă, cu termenele și documentele aferente, este detaliată în articolul despre primele 24 de ore după un accident de muncă.

8. Ce face un angajator cu aceste cifre

O statistică națională nu schimbă nimic într-o companie dacă rămâne o știre. Devine utilă în momentul în care este confruntată cu propria situație. Din datele de mai sus rezultă trei verificări concrete, fără ca acestea să fie limitative:

1. Evaluarea riscurilor acoperă efectiv posturile nou-ocupate? Dacă 39,5% dintre accidentați erau în primul an la locul de muncă, atunci perioada de integrare este o zonă de risc distinctă, care trebuie tratată ca atare.
2. Instruirea la locul de muncă este reală sau este o semnătură? Diferența se vede în conținut, în durată și în verificarea cunoștințelor, nu în existența fișei.
3. Măsurile colective au fost epuizate înainte de a se trece la echipamentul individual? Cele 18 accidente colective cu 75 de victime arată ce se întâmplă când o cauză comună nu a fost eliminată la sursă.

Pentru a veni în sprijinul partenerilor noștri, precizăm că întregul flux de instruire, testare, semnare și evidență poate fi gestionat în cadrul platformei SSM.ro, cu semnătură electronică avansată sau calificată. Trasabilitatea este completă: se poate stabili cine a semnat, când a semnat, de pe ce dispozitiv și dacă în conținutul documentului semnat electronic s-a intervenit după aplicarea semnăturilor. Într-o cercetare de eveniment, această trasabilitate este diferența dintre o probă și o afirmație.

9. Întrebări frecvente

Câte accidente de muncă au fost în România în 2025?

Au fost înregistrați 5.323 de accidentați, dintre care 5.227 cu incapacitate temporară de muncă și 96 accidentați mortal, potrivit situației Inspecției Muncii actualizate la 31 martie 2026.

Au crescut sau au scăzut accidentele mortale?

Au scăzut. Cele 96 de accidente mortale înregistrate în 2025 reprezintă o scădere de 47,5% față de anul 2024, iar numărul total de accidentați a scăzut cu 11,4%. Trebuie avut în vedere că evoluția națională poate coexista cu creșteri la nivel local sau sectorial.

De la câte zile de incapacitate un eveniment este accident de muncă?

De la 3 zile calendaristice de incapacitate temporară de muncă, potrivit definiției din art. 5 lit. g) din Legea 319/2006. Sub acest prag, evenimentul nu se încadrează legal ca accident de muncă ci ca accident ușor.

Ce este un accident colectiv?

Este accidentul în care sunt accidentate cel puțin 3 persoane, în același timp și din aceeași cauză. În 2025 s-au înregistrat 18 astfel de accidente, cu 75 de victime.

Concluzie

Anul 2025 aduce, în cifre oficiale, o îmbunătățire: mai puțini accidentați și considerabil mai puține decese decât în 2024. Aceasta este vestea bună. Vestea utilă este alta: aproape 70% dintre cei accidentați aveau sub 5 ani vechime la locul de muncă, un accident a costat în medie aproape două luni de incapacitate, iar 18 evenimente au afectat simultan 75 de oameni.

Recomandarea SSM.ro este ca aceste cifre să fie folosite ca listă de verificare, nu ca titlu de știre. O statistică favorabilă la nivel de țară nu spune nimic despre riscul dintr-o hală, de pe un șantier sau dintr-un depozit. Singurul lucru care spune ceva este propria evaluare a riscurilor, propriul plan de prevenire și protecție și calitatea reală a instruirii oamenilor aflați în primul lor an la un post nou.

SSM.ro - alege informat!