Aplicație SSM – Platformă digitală instruire SSM online

Instruirea introductiv-generală este prima dintre cele trei forme de instruire în domeniul securității și sănătății în muncă și prevenirii și al situațiilor de urgență și se efectuează înainte de începerea efectivă a activității, la angajare. Pe scurt, ea trebuie să cuprindă legislația de securitate și sănătate în muncă în vigoare, consecințele necunoașterii și nerespectării acesteia, riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice unității, măsurile de prevenire și protecție, precum și drepturile și obligațiile lucrătorilor. În cele ce urmează detaliem, pas cu pas, când se face instruirea introductiv-generală, cine o efectuează, cât durează, ce trebuie să conțină și cum se desfășoară corect în format digital.

Ce este instruirea introductiv-generală și când se face

Instruirea introductiv-generală este faza prin care un lucrător nou ia cunoștință, înainte de a începe munca, de regulile generale de securitate și sănătate în muncă și de riscurile existente la nivelul întregii întreprinderi sau unități. Spre deosebire de instruirea la locul de muncă, ce vizează postul concret, instruirea introductiv-generală oferă imaginea de ansamblu: ce face compania, ce pericole există în general și ce măsuri de prevenire și protecție sunt în vigoare.

Momentul este esențial. Instruirea introductiv-generală se face înainte de începerea efectivă a activității. Nu este o formalitate care poate fi completată „mai târziu", după primele zile de muncă. Potrivit art. 84 din HG 1425/2006, scopul ei este de a informa lucrătorul cu privire la activitatea specifică a unității, la riscurile pentru securitate și sănătate în muncă, precum și la măsurile și activitățile de prevenire și protecție la nivelul întreprinderii, în general.

Cu alte cuvinte: ordinea corectă este întâi instruirea, apoi munca. Inspectorii Inspectoratului Teritorial de Muncă verifică exact această secvență, iar o instruire datată înainte sau după prima zi de lucru este una dintre cele mai frecvente nereguli constatate la control.

Baza legală: Legea 319/2006 și Normele HG 1425/2006

Instruirea lucrătorilor este o obligație legală, nu o recomandare. Cadrul general îl stabilește Legea 319/2006 a securității și sănătății în muncă, iar regulile concrete de desfășurare se găsesc în Normele metodologice aprobate prin HG 1425/2006.

Secțiunea dedicată instruirii introductiv-generale din HG 1425/2006 reglementează, articol cu articol, cui i se adresează (art. 83), care este scopul (art. 84), cine o efectuează (art. 85), cum se organizează (art. 86), cât durează (art. 87), ce tematică acoperă (art. 88) și cum se finalizează (art. 89). Tot acest ansamblu se consemnează, ulterior, în fișa de instruire individuală prevăzută la art. 81 din aceleași norme.

Trebuie avut în vedere că instruirea, conform art. 21 din Legea 319/2006, se desfășoară în timpul programului de lucru și nu se poate face pe cheltuiala lucrătorilor. Aceasta înseamnă că angajatorul suportă integral costurile și organizează instruirea în interiorul timpului de muncă plătit. Dacă vrei o imagine de ansamblu asupra întregului domeniu, am explicat pe larg ce înseamnă SSM și de ce instruirea este doar una dintre componentele sale.

Cine efectuează instruirea introductiv-generală

Instruirea introductiv-generală nu poate fi efectuată de oricine. Potrivit art. 85 din HG 1425/2006, ea se realizează de către una dintre următoarele persoane sau structuri:

• angajatorul care și-a asumat atribuțiile în domeniul securității și sănătății în muncă, în condițiile legii;
• lucrătorul desemnat de angajator pentru activitățile de prevenire și protecție;
• lucrătorul din serviciul intern de prevenire și protecție;
• serviciul extern de prevenire și protecție abilitat, în baza contractului încheiat cu angajatorul.

În ceea ce privește responsabilitatea, indiferent cui i-a fost delegată efectuarea instruirii, răspunderea pentru organizarea ei revine angajatorului. Delegarea către un serviciu extern nu transferă și răspunderea legală; ea rămâne, în ultimă instanță, la nivelul angajatorului.

Cât durează instruirea introductiv-generală

Durata instruirii introductiv-generale nu este fixă și aceeași pentru toate companiile. Potrivit art. 87 din HG 1425/2006, durata se stabilește prin instrucțiuni proprii, în funcție de specificul activității, de riscurile pentru securitatea și sănătatea în muncă și de măsurile și activitățile de prevenire și protecție de la nivelul unității. Cu o singură condiție obligatorie: această durată nu poate fi mai mică de 1 oră.

Cu alte cuvinte: legea lasă angajatorului libertatea de a calibra durata în raport cu complexitatea și periculozitatea activității, dar fixează un prag minim sub care nu se poate coborî. O instruire de câteva minute, bifată în grabă, nu respectă cerința legală, oricât de corect ar fi completată ulterior fișa.

De asemenea, art. 86 prevede că instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane. Este o limitare gândită pentru a păstra caracterul efectiv al instruirii: într-un grup prea mare, transferul real de informație devine iluzoriu.

Ce trebuie să conțină instruirea introductiv-generală

Aceasta este partea centrală a articolului și, totodată, întrebarea pe care o primim cel mai des. Conform art. 88 din HG 1425/2006, în cadrul instruirii introductiv-generale se prezintă, în principal, următoarele probleme:

1. Legislația de securitate și sănătate în muncă în vigoare. Cadrul normativ aplicabil, începând cu Legea 319/2006 și normele de aplicare, plus reglementările PSI relevante pentru activitatea unității.
2. Consecințele necunoașterii și nerespectării legislației. Ce se întâmplă, juridic și faptic, atunci când regulile de securitate și sănătate în muncă și de gestionare a situațiilor de urgență sunt ignorate, de la riscul pentru integritatea fizică până la răspunderea juridică.
3. Riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice unității. Pericolele concrete existente la nivelul întreprinderii, identificate în prealabil prin evaluarea riscurilor.
4. Măsurile și activitățile de prevenire și protecție la nivelul unității. Ce a organizat angajatorul pentru a evita sau a diminua riscurile, inclusiv măsurile privind primul ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor.
5. Drepturile și obligațiile lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă, astfel încât fiecare să își cunoască atât protecția de care beneficiază, cât și responsabilitățile proprii.

Această tematică se adresează, potrivit art. 83 din HG 1425/2006, lucrătorilor nou-încadrați, lucrătorilor detașați de la o întreprindere la alta, precum și lucrătorilor puși la dispoziție de către un agent de muncă temporară. În practică, instruirea introductiv generală de securitate și sănătate în muncă se asigură și altor persoane care urmează să desfășoare o activitate în cadrul unității sau care pot fi expuse riscurilor sale, cum sunt vizitatorii, în condițiile stabilite prin instrucțiunile proprii ale angajatorului.

Este bine de știut: tematica de mai sus este minimul legal. Ea trebuie adaptată la specificul real al fiecărei companii, întrucât o instruire introductiv-generală identică pentru un birou și pentru un șantier nu reflectă riscurile diferite ale celor două medii de lucru.

Testarea și dovada instruirii: fișa de instruire individuală

O instruire introductiv-generală nu se încheie cu o simplă semnătură de prezență. Potrivit art. 89 din HG 1425/2006, ea se finalizează cu verificarea însușirii cunoștințelor pe bază de teste, iar rezultatul verificării se consemnează în fișa de instruire. Mai mult, lucrătorii nou-încadrați și cei puși la dispoziție de un agent de muncă temporară nu pot participa la efectuarea instruirii la locul de muncă dacă nu și-au însușit cunoștințele prezentate în instruirea introductiv-generală.

Cu alte cuvinte: testarea nu este opțională. Ea este chiar condiția de validare a instruirii și, implicit, a angajării. Rezultatul se înscrie în fișa de instruire individuală, documentul prevăzut la art. 81 din HG 1425/2006, care devine astfel proba că instruirea a avut loc efectiv și că lucrătorul a înțeles ce i s-a predat.

În mod evident, aici se află o vulnerabilitate clasică a abordării pe hârtie: testarea fie lipsește, fie este pur formală. Pentru detalii despre completarea corectă a documentului, am pregătit un ghid separat despre cum se completează corect fișa de instruire SSM.

Varianta digitală: instruirea online, cu test și semnătură electronică

În 2026, instruirea introductiv-generală nu mai trebuie să presupună prezența fizică, hârtie tipărită și semnături olografe. Ea se poate desfășura integral online, fără a pierde nimic din cerințele legale, ba chiar cu un plus de rigoare.

Pentru a veni în sprijinul partenerilor noștri, platforma SSM.ro digitalizează întregul flux al instruirii introductiv-generale:

• Generarea și transmiterea materialului. Documentația de instruire se generează din tematici prestabilite, adaptate la specificul unității, și se transmite automat în contul fiecărui lucrător, imediat sau programat la o dată viitoare.
• Testul de evaluare a cunoștințelor înainte de semnare. Fișa de instruire individuală poate fi semnată doar după ce lucrătorul promovează un test cu întrebări din materialul parcurs. Dacă nu atinge procentul minim, reia materialul cu un alt set de întrebări. Astfel, cerința art. 89 privind verificarea pe bază de teste este respectată automat, iar instruirea formală devine instruire reală, dovedibilă.
• Asistentul AI generează seturi de întrebări din materialul de testare, pe care specialistul doar le verifică, scurtând timpul de pregătire a evaluării.
• Semnătura electronică avansată sau calificată, aplicată printr-un buton de semnare pe document, conferă fișei de instruire valoare juridică deplină, fără ca lucrătorul să aibă nevoie de un certificat propriu.

Trebuie avut în vedere că, pentru documentele subsecvente contractului individual de muncă, inclusiv fișele de instruire, semnătura electronică simplă nu are valoare de semnătură olografă. Este obligatorie utilizarea semnăturii electronice avansate sau calificate, conform Legii 214/2024, care transpune în dreptul intern Regulamentul eIDAS 910/2014, în coroborare cu Legea 208/2021, care a deschis calea digitalizării în domeniul relațiilor de muncă, inclusiv PSI.

Concluzie

O instruire introductiv-generală corectă în 2026 înseamnă: efectuată înainte de începerea activității, de către persoana abilitată potrivit art. 85, cu o durată de minimum 1 oră, stabilită prin instrucțiuni proprii, acoperind tematica legală din art. 88, finalizată cu un test de evaluare a cunoștințelor conform art. 89 și consemnată în fișa de instruire individuală. Acestea sunt regulile care te ajută să treci un control ITM cu bine.

În ceea ce ne privește, apreciem că forma digitală a acestei instruiri nu schimbă cerințele legale, ci le îndeplinește mai riguros: testul de evaluare devine obligatoriu prin construcție, materialul rămâne trasabil, iar fișa semnată cu semnătură electronică avansată sau calificată oferă o dovadă pe care hârtia nu o poate susține la fel de solid. Peste 300.000 de lucrători și 3.000 de angajatori gestionează deja instruirea și celelalte documente de securitate și sănătate în muncă și situații de urgență prin platforma SSM.ro.

SSM.ro - alege informat!

FAQ

Ce trebuie să conțină instruirea introductiv-generală?

Conform art. 88 din HG 1425/2006, instruirea introductiv-generală trebuie să cuprindă: legislația de securitate și sănătate în muncă în vigoare, consecințele necunoașterii și nerespectării acesteia, riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice unității, măsurile și activitățile de prevenire și protecție la nivelul întreprinderii (inclusiv primul ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea), precum și drepturile și obligațiile lucrătorilor.

Cât durează instruirea introductiv-generală?

Durata se stabilește prin instrucțiunile proprii ale angajatorului, în funcție de specificul activității și de riscuri, potrivit art. 87 din HG 1425/2006. Există însă o condiție obligatorie: durata nu poate fi mai mică de 1 oră. Instruirea se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane.

Cine efectuează instruirea introductiv-generală?

Potrivit art. 85 din HG 1425/2006, instruirea introductiv-generală se efectuează de angajatorul care și-a asumat atribuțiile SSM, de lucrătorul desemnat, de lucrătorul din serviciul intern de prevenire și protecție sau de serviciul extern abilitat. Indiferent cui îi este delegată, răspunderea pentru organizarea instruirii rămâne a angajatorului.