Caniculă la locul de muncă: obligațiile angajatorului la temperaturi extreme în 2026

Potrivit art. 2 din HG 580/2000, normele metodologice în materie, prin temperaturi ridicate extreme se înțeleg temperaturile de peste +37°C sau situația în care indicele temperatură-umiditate depășește pragul valoric de 80. Din momentul în care oricare dintre aceste două condiții este îndeplinită, obligațiile angajatorului devin exigibile, iar nerespectarea lor se sancționează contravențional cu amendă de la 1.500 lei la 2.500 lei.

În cele ce urmează detaliem, articol cu articol, ce acte normative sunt efectiv în vigoare în august 2026, de la ce prag se aplică regimul de temperaturi extreme, ce măsuri sunt obligatorii, ce s-a schimbat anul acesta pentru lucrătorii străini și ce documente dovedesc, în fața inspectorului, că măsurile au fost aplicate.

1. Ce este efectiv în vigoare în 2026 și ce trebuie citit cu atenție

Înainte de orice discuție despre grade și litri de apă, trebuie clarificat cadrul normativ, pentru că aici se produc cele mai multe erori de informare, inclusiv în materiale publicate de specialiști.

Regimul temperaturilor extreme este reglementat, la data prezentului articol, prin trei acte normative care se aplică împreună:

1. OUG 99/2000 privind măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protecția persoanelor încadrate în muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 304 din 4 iulie 2000 și aprobată prin Legea nr. 436/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 404 din 20 iulie 2001
2. HG 580/2000, normele metodologice de aplicare a ordonanței, actul care stabilește pragurile exacte și procedura de comunicare
3. Legea 319/2006 a securității și sănătății în muncă, în vigoare de la 1 octombrie 2006, care furnizează obligațiile generale în care se încadrează riscul de expunere la temperaturi extreme

Trebuie avut în vedere un aspect pe care îl semnalăm explicit: ordonanța nu a fost modificată din anul 2000 și nu a fost republicată. Consecința practică este dublă.

Prima. Art. 3 din ordonanță trimite, pentru măsurile pe care angajatorul trebuie să le ia, la Legea nr. 90/1996, actul care reglementa domeniul la momentul adoptării ordonanței. Acea lege a fost abrogată prin art. 53 alin. (2) din Legea 319/2006. În mod evident, trimiterea din textul ordonanței se citește astăzi ca fiind făcută la Legea 319/2006, actul care a înlocuit-o.

Un angajator care caută astăzi obligațiile în legea indicată de textul ordonanței nu va găsi un act în vigoare.

A doua. Cuantumul amenzii este exprimat în textul ordonanței în lei vechi, respectiv de la 15.000.000 lei la 25.000.000 lei. Ca urmare a denominării monedei naționale, valoarea aplicabilă astăzi este de la 1.500 lei la 2.500 lei, cifră confirmată și de comunicările Inspecției Muncii. Am întâlnit materiale care preiau suma din textul brut, ceea ce induce în eroare cu un factor de o mie.

Cu alte cuvinte: actul este în vigoare, dar se citește prin interpretare coroborativă cu legislația care i-a succedat. Este bine de știut că, la data publicării acestui material, nu există un act normativ nou care să abroge sau să înlocuiască OUG 99/2000, în pofida discuțiilor publice pe această temă.

2. De la ce prag se aplică regimul de temperaturi extreme

Ordonanța stabilește, la art. 1, două praguri simetrice: temperaturi care depășesc +37°C sau care, corelate cu condiții de umiditate mare, pot fi echivalate cu acest nivel, respectiv temperaturi care scad sub -20°C sau care, corelate cu condiții de vânt intens, pot fi echivalate cu acest nivel.

Ceea ce ordonanța lasă la nivel de principiu, normele metodologice cuantifică. Potrivit art. 2 din HG 580/2000:

• temperaturi ridicate extreme: peste 37°C sau când indicele temperatură-umiditate (ITU) depășește pragul valoric de 80
• temperaturi scăzute extreme: sub -20°C sau când indicele de răcire scade sub pragul valoric de minus 32

Aici se află eroarea de aplicare cea mai frecventă. Legea nu condiționează măsurile de atingerea mecanică a valorii de 37 de grade pe termometru. La umiditate ridicată, un aer de 33 sau 34 de grade poate produce un indice temperatură-umiditate peste 80, iar obligațiile devin exigibile chiar dacă termometrul nu a atins pragul.

Cu alte cuvinte: pragul legal nu este o singură cifră, ci două criterii alternative. Un angajator care așteaptă exact +37°C ca să distribuie apă minerală aplică greșit textul.

Trebuie avut în vedere și mecanismul de comunicare. Potrivit art. 3 din normele metodologice, Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie comunică valorile, iar centrele regionale meteorologice informează comisiile județene, la intervale de 6 ore, cu privire la atingerea sau depășirea pragurilor. Aceste comunicări stabilesc momentul din care obligațiile au devenit exigibile și reprezintă, în același timp, un reper obiectiv în cazul unui control.

3. Măsurile obligatorii la temperaturi ridicate

Articolul 4 din ordonanță structurează măsurile minimale pe două categorii distincte, cu finalități diferite: unele privesc condițiile de muncă, celelalte privesc starea de sănătate a lucrătorului. Ambele sunt obligatorii, nu alternative.

La acestea se adaugă o obligație pe care mulți angajatori o descoperă abia la control, pentru că nu se află în ordonanță, ci în normele de aplicare. Potrivit art. 11 din HG 580/2000, trebuie asigurată o încăpere climatizată, dotată cu medicamente și materiale de prim ajutor, între care săruri de rehidratare, apă minerală și ceaiuri calde. Organizarea primului ajutor la locul de muncă nu este, așadar, o măsură generică, ci una cu conținut expres reglementat pentru perioadele cu temperaturi extreme.

Este bine de știut că, pentru sezonul rece, art. 5 din ordonanță prevede simetric distribuirea de ceai fierbinte în cantitate de 0,5-1 litru/persoană/schimb, asigurarea pauzelor de refacere a capacității de muncă în spații cu microclimat corespunzător și acordarea echipamentului individual de protecție.

Costul tuturor acestor măsuri este suportat integral de angajator. Potrivit art. 7 alin. (6) din Legea 319/2006, măsurile privind securitatea, sănătatea și igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio situație obligații financiare pentru lucrători.

4. Ce faci când măsurile de la art. 4 nu sunt suficiente

Aici se află partea cel mai des interpretată greșit. Ordonanța nu obligă angajatorul să oprească lucrul la 37 de grade. Articolul 6 pune la dispoziție trei soluții, aplicabile atunci când condițiile de microclimat nu pot fi asigurate prin măsurile de la art. 4:

1. Reducerea duratei zilei de lucru
2. Eșalonarea pe două perioade a zilei de lucru, până la ora 11,00 și după ora 17,00
3. Întreruperea colectivă a lucrului, cu asigurarea continuității activității în locurile în care aceasta nu poate fi întreruptă

Trebuie avut în vedere că a treia soluție are o condiție suplimentară, reluată atât în ordonanță, cât și la art. 9 din normele metodologice: temperaturile extreme trebuie să se mențină pe o perioadă de cel puțin două zile consecutive. Primele două măsuri nu sunt condiționate în același mod, ceea ce le face instrumentul practic de zi cu zi, în timp ce întreruperea colectivă rămâne soluția de ultimă instanță.

Cu alte cuvinte: legea nu cere oprirea lucrului, ci adaptarea lui. Un angajator care mută activitatea de teren înainte de ora 11,00 și după ora 17,00 aplică exact litera art. 6, fără să piardă ziua de lucru.

Ordinea în care aceste soluții se evaluează ține de un principiu general al legislației de securitate și sănătate în muncă. Potrivit art. 7 alin. (3) lit. h) din Legea 319/2006, angajatorul are obligația să adopte, în mod prioritar, măsurile de protecție colectivă față de măsurile de protecție individuală. Ventilația, umbrirea, reorganizarea programului și amenajarea spațiilor de repaus sunt măsuri colective și preced, logic și juridic, orice soluție individuală.

5. Ce se întâmplă cu programul redus și cu drepturile salariale

Întrebarea pe care o primim cel mai des în perioadele caniculare privește salariul. Răspunsul se află în art. 7 din ordonanță, care oferă două variante, stabilite de comun acord:

• recuperarea timpului nelucrat, într-un interval de până la 6 luni, cu menținerea drepturilor salariale avute anterior
• plata proporțională cu timpul efectiv lucrat, fără recuperare

Aceasta înseamnă că întreruperea sau reducerea programului în perioadele cu temperaturi extreme nu este, prin ea însăși, nici concediu fără plată, nici șomaj tehnic. Este o măsură de protecție a lucrătorului, iar modul în care se reflectă în plată se convine, nu se impune unilateral.

Apreciem că varianta recuperării în 6 luni este, în majoritatea situațiilor, cea care protejează ambele părți: lucrătorul nu suportă o pierdere salarială pentru un fenomen meteorologic, iar angajatorul nu pierde definitiv orele de producție.

6. Cine stabilește efectiv măsurile

Măsurile nu se decid printr-o simplă hotărâre a administratorului. Potrivit art. 3 din ordonanță, măsurile pentru asigurarea condițiilor de microclimat la locul de muncă se stabilesc de către angajator împreună cu reprezentanții sindicatelor sau, după caz, cu reprezentanții aleși ai salariaților. În unitățile în care funcționează comitete de securitate și sănătate în muncă, măsurile se stabilesc de către aceste comitete.

În ceea ce ne privește, această prevedere are o consecință practică pe care mulți angajatori o descoperă abia la control: dovada consultării există sau nu există. O hotărâre a comitetului de securitate și sănătate în muncă, consemnată în procesul-verbal de ședință, este proba că măsurile au fost stabilite legal. O decizie verbală nu este nimic.

7. Obligația nouă din 2026 pentru lucrătorii străini

Aceasta este singura modificare legislativă recentă cu efect direct asupra modului în care se gestionează canicula pe șantiere, în agricultură și în depozite, sectoare în care ponderea lucrătorilor străini a crescut semnificativ.

Potrivit art. 7 alin. (1) lit. d) din OUG 32/2026 privind accesul străinilor pe piața muncii din România, publicată în Monitorul Oficial nr. 335 din 27 aprilie 2026, angajatorul are obligația să asigure instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă într-o limbă pe care străinul o înțelege și să îi furnizeze echipamentele de protecție necesare potrivit legislației în vigoare.

Aceasta înseamnă că instruirea suplimentară privind riscul de expunere la temperaturi extreme, semnele deshidratării, regulile de hidratare și programul reorganizat nu mai poate fi făcută pe un material redactat exclusiv în limba română pentru un lucrător care nu o înțelege. Ordonanța nu prevede o perioadă de tranziție pentru această obligație.

Trebuie avut în vedere că, în cazul unui eveniment produs prin expunere la temperaturi ridicate, prima întrebare a inspectorului va fi dacă lucrătorul a înțeles efectiv instruirea primită. Iar dovada se face cu documentul de instruire, nu cu declarații.

8. Ce riscă angajatorul care nu aplică măsurile

Nerespectarea prevederilor ordonanței constituie contravenție și se sancționează, potrivit art. 10 alin. (1), cu amendă de la 1.500 lei la 2.500 lei, sumă rezultată din denominarea cuantumului prevăzut în textul inițial. Constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii se fac de către Inspecția Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă.

Trebuie avut în vedere că amenda din ordonanță nu epuizează răspunderea angajatorului. Expunerea la stres termic este un risc profesional ca oricare altul, iar Legea 319/2006 impune obligații care se aplică în paralel:

• potrivit art. 12 alin. (1) lit. a), angajatorul are obligația să realizeze și să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea și sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice, evaluare care trebuie să acopere și riscul de expunere la temperaturi extreme
• potrivit art. 13 lit. b), angajatorul are obligația să întocmească un plan de prevenire și protecție, compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice și de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor

Cu alte cuvinte: la un control efectuat în plină caniculă, inspectorul nu verifică doar dacă există apă minerală. Verifică dacă riscul termic apare în evaluarea riscurilor, dacă există măsuri corespunzătoare în planul de prevenire și protecție, dacă există încăperea climatizată cu materiale de prim ajutor, dacă lucrătorii au fost instruiți cu privire la aceste măsuri și dacă a fost consultată structura prevăzută la art. 3.

9. Documentele care dovedesc că măsurile au fost aplicate

Din experiența acumulată de echipa noastră în relația cu inspectoratele teritoriale de muncă, discuția nu se poartă aproape niciodată pe fondul măsurilor, ci pe dovada lor. Angajatorul a cumpărat apă minerală, a mutat programul, a amenajat un spațiu umbrit, dar nu poate proba nimic din toate acestea la momentul controlului.

Setul minim de documente care susțin conformitatea, fără ca acestea să fie limitative, cuprinde:

1. Decizia internă privind măsurile aplicabile în perioada cu temperaturi extreme, cu perioada de aplicare și locurile de muncă vizate
2. Procesul-verbal al comitetului de securitate și sănătate în muncă sau dovada consultării reprezentanților lucrătorilor, conform art. 3
3. Evidența distribuirii apei minerale și a echipamentului individual de protecție, cu semnătura lucrătorilor
4. Instrucțiunile proprii actualizate pentru lucrul la temperaturi extreme și dovada instruirii suplimentare a lucrătorilor, în limba pe care aceștia o înțeleg
5. Evaluarea riscurilor și planul de prevenire și protecție, în care riscul termic să apară efectiv

Pentru a veni în sprijinul partenerilor noștri, precizăm că toate aceste documente pot fi generate, transmise, semnate electronic și arhivate în cadrul platformei SSM.ro, cu semnătură electronică avansată sau calificată, în deplină concordanță cu prevederile legale. Trasabilitatea este completă: se poate stabili cine a semnat, când a semnat, de pe ce dispozitiv și dacă în conținutul documentului semnat electronic s-a intervenit după aplicarea semnăturilor.

Diferența practică este una de timp. O instruire suplimentară pe riscul de expunere la temperaturi extreme, transmisă simultan către toți lucrătorii unei organizații și semnată electronic în aceeași zi, este documentată în câteva ore. Aceeași instruire, făcută cu fișe pe hârtie plimbate între puncte de lucru aflate în județe diferite, durează săptămâni. Iar canicula nu ține săptămâni, ține zile.

10. Întrebări frecvente

Este obligatoriu ca angajatorul să oprească lucrul la 37 de grade?

Nu. OUG 99/2000 prevede la art. 4 măsuri minimale de aplicat în timpul lucrului, iar la art. 6 trei soluții alternative, dintre care întreruperea colectivă a lucrului este doar una. Reducerea duratei zilei de lucru și eșalonarea programului până la ora 11,00 și după ora 17,00 sunt soluțiile aplicabile în majoritatea situațiilor. Întreruperea colectivă intervine când temperaturile extreme se mențin cel puțin două zile consecutive.

Măsurile se aplică doar peste 37 de grade?

Nu. Potrivit art. 2 din HG 580/2000, regimul se aplică și atunci când indicele temperatură-umiditate depășește pragul valoric de 80, chiar dacă temperatura nu a atins 37 de grade. Cele două criterii sunt alternative, nu cumulative.

Cine suportă costul apei minerale și al echipamentului?

Angajatorul, integral. Potrivit art. 7 alin. (6) din Legea 319/2006, măsurile privind securitatea, sănătatea și igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio situație obligații financiare pentru lucrători.

Se poate acorda contravaloarea în bani în locul apei minerale?

Ordonanța prevede asigurarea efectivă a apei minerale, în cantitate de 2-4 litri pe persoană și pe schimb, ca măsură de protecție a sănătății, nu ca drept de natură salarială. Apreciem că substituirea cu un echivalent bănesc nu acoperă obligația legală, întrucât scopul măsurii este hidratarea efectivă a lucrătorului pe durata schimbului, iar la control se verifică asigurarea măsurii, nu plata ei.

Ce se întâmplă cu salariul dacă programul se reduce sau se întrerupe?

Potrivit art. 7 din ordonanță, părțile stabilesc de comun acord fie recuperarea timpului nelucrat într-un interval de până la 6 luni, cu menținerea drepturilor salariale avute anterior, fie plata proporțională cu timpul efectiv lucrat, fără recuperare.

Concluzie

Regimul temperaturilor extreme nu este o recomandare sezonieră, ci un set de obligații legale care devin exigibile din momentul în care este atins pragul de 37 de grade sau este depășit indicele temperatură-umiditate de 80. Angajatorul are de aplicat măsurile minimale de la art. 4, are la dispoziție cele trei soluții de organizare a programului de la art. 6, are obligația de a stabili aceste măsuri împreună cu reprezentanții lucrătorilor și are, în egală măsură, sarcina de a le putea dovedi.

Faptul că ordonanța nu a mai fost modificată din anul 2000 nu o face inaplicabilă, ci obligă la citirea ei împreună cu normele metodologice și cu Legea 319/2006. Iar începând din aprilie 2026, pentru lucrătorii străini, instruirea privind aceste măsuri trebuie făcută într-o limbă pe care ei o înțeleg.

Recomandarea SSM.ro este ca riscul de expunere la temperaturi extreme să nu fie tratat ca un episod meteorologic, ci ca un risc profesional inclus în evaluarea riscurilor și în planul de prevenire și protecție, cu instrucțiuni proprii actualizate și cu dovada instruirii lucrătorilor. În mod evident, un dosar complet costă mult mai puțin decât o amendă și, mai ales, decât un lucrător care ajunge la spital.

SSM.ro - alege informat!